Fratii Cullen.Capitolul 14: Predarea

    - Nu se poate! spuse Aro uimit si ingrozit. Pe chip i se putea citi groaza si panica. Tu esti ucigasul din Manhattan, devoratorul din Mexic si insetatul de sange din Romania?
    - Da am un cazier "scaldat in roseata". afirm eu ironic.
    - Esti o bestie! Ai pus intreaga noastra lume secreta sub frica si panica. Nu iti inchipui cat vampiri au fost acuzati si omorati pentru niste fapte pe care nici macar nu le-au comis, cat sange de om a fost varsat..... si in plus, oamenii, ne-ar fi putu descoperi. Faptele tale au o gravitate mult prea mare. Meriti sa fii executat pe loc!
    - Nu! El nu a fost instruit ca ceilalti fii ai mei! A fost pe cont propriu! sari Carlisle pentru a ma apara.
    - Si tu! Carlisle! spuse Aro furios. Tu ai adapostit acest monstru. De ce esti prost? De ce vrei ca tu si restul familiei tale sa sufere? Merita aceasta monstorzitate sa traiasca? Merita el apart?
    - Da! zise tatal meu. Este parte din familie acum, de asta l-am protejat si de asta vreau sa il invat.
    - Carlisle... nu cunosti mintea acestui vampir. Cata ura i se varsa prin vene , ce sete puternica are, este o masinarie de ucis! completa Aro.  Si apropos de ce ai furat cartile? Cine esti?!
    Sala fu scufundata intr-o liniste adanca. Puteam auzi gandurile membrilor familiei mele. Cu totii erau ingrijorati.
    - Sunt Vladimir. Fratele biologic al lui Edward.
   Aro a ramas surprins la auzul acestor vorbe.
    - Am luat cartile, deoarece vroiam sa aflu mai multe despre trecutul meu si ale familiei mele biologie. Vroiam sa imi aflu radacinile. Cine sunt, de unde vin, cine sunt parintii mei si motivul "mortii" mele.
   - Asta nu este o scuza! striga Caius aprins. Ai furat , ai mintit si ai ucis! Intr-un cuvant esti un ucigas. Singura fapta nobila ar fi sa iti accepti pedeapsa.... moartea!
  - Te rog Aro nu! se ruga Carlisle
  - Imi pare rau. spuse conducatorul cu un ton de regret.
 M-am pus in genunchi. Aro mi-a luat capul in maini si se uita in ochii mei. Simteam durere. Fizicul si psihicul meu se daramau, simteam fiecare bucatica din mine ca se distrugea. Durerea imi curgea prin vene. Carnea incepea sa mi se fisureze. Vedeam cum pielea imi impietreste si cum incep sa cada bucatele din mine , zdorbindu-se cand cadeau pe podeaua rece. Inima imi era bombardata. Ma durea. Mi-am folosit abilitatea de a citi gandurile. Alice si Renesmee plangeau , Edward , Carlisle, Emmet si Jasper erau furios iar Bella si Rosalie incercau sa se elibereze in timp ce Esmee isi inchidea ochii pentru a nu mai vedea oroarea. Era o scena dura. Chiar daca nu se vedea sange si nu se auzeau tipete si gemete eu simteam durere. M-am uitat la Aro. Brusc sute de amintiri imi imbulzeau mintea. Impactul imi provoca mie si liderului o migrena , acesta orpind procesul de distrugere.
 - Tu.....

Fratii Cullen.Capitolul13: Descoperirea

    Aro avea privirea atintita asupra familiei mele. Eu m-am amestecat prin multime pentru a nu da de banuit. Toate clanurile ieseau din incaperea mare, doar familia Cullen erau inca in sala. Un gardian isi arunca privirea asupra mea privindu-ma insistent si dadu din nas ca si cum ii paream cunoscut. Incruntat, inca cu ochii pe mine acesta se apropia de Aro si ii sopti ceva la ureche.
   - Opriti-l! striga gardianul
 Din umbra sarira mai multi gardieni. Acestia mi-au inconjurat familia.
  - Ce se intampla? striga Rosalie
  - Ne-au prins. afirma Carlisle.
  - Aduceti-l la mine pe vampirul mic si saten. supuse Aro aratandu-ma cu degetul.
  Am incremenit de spaima. Nu stiam cum sa reactionez.
  - Fugi! imi ordona Edward.
  Un gardian se aproprie de acesta si il imobila. Am facut un salt in are si m-am prins cu mainile de candelabrul urias.
 - Prindeti-l! spuse conducatorul. Pe prietenii acestuia aducetii in Sala Tronului pentru pedeapsa.
  Smulg cabul candelabrului iar acesta cade peste toti gardienii de la sol. Famalia mea nu s-a importivit. Carlisle stia prea bine ce putere au Voltturi, asa ca nu sa opus acestora.
   Alti cinci vampiri apar. Eram panicat... m-au descoperit. Gata cu secretele, gata cu fuga, gata cu tot. Imi va fi greu sa ma obisnuiesc cu ideea ca nu mai trebuie sa fug si ca daca soldatii ma prind Voltturii ma vor omor.
  Dintr-o data imi arunc privire asupra unei ferestre. Alerg si ma imping cu putere in fereastra. Eram cam la etajul 10. Ma catar pe zidurile vehi ale castelulul pana deasupra Salii Tronului. Edward, Bella si ceilalti erau in fata conducatorilor.
 - Ei bine... cine e micutul? intreba Aro. E fiul tau Edward? De unde l-ati luat? Raspundeti-mi ! ordona conducatorul lovindu-mi fratele. Nu aveti ideea cate probleme mi-a cauzat acest vampir. Trebuie prins si executat, sau altfel va voi omor pe voi.
 De ajus! M-au ajutat , m-au acceptat si m-au iertat. Nu merita sa pateasca una ca asta si sa plateasca pentru faptele mele. Sunt umani.
 Furios sparg lucarna si ma intru in camera.
 - Bun. Micutul vampir. Capturati-l! ordona Aro cu zambetul pe buze.
 - Nu-i nevoie. Ma predau!
 La auzul acestor vorbe familia mea incremeni.
 - Vladimir nu! striga Edward cu putere.
 - Nu! Gata! Eu trebuie sa platesc pentru faptele mele.
 - Ce nobil. afirma Aro.
 Mi-am schimbat mirosul lui Edward si ma indreptam spre lider pentru judecata. Nu mai era cale de intoarcere si trebuia sa fac ce e corect pentru a-mi salva familia.

Fratii Cullen.Capitolul12: Solutia

 O data cu primirea scriosrii, membrii familiei Cullen au cumparat bilete de avion si s-au pregatit pentru calatorie. Inainte sa pornim am luat cartile cu mine , sa fiu sigur ca sunt in singuranta. Zborul nu a durat mult. Era ora 4:30. Impreuna cu membrii familiei am inceput sa alergam spre orasul Volterra. Ajunsi am vazut numeroase familii de vampiri. Erau prezenti: Clanul Amazonian, Clanul Denali, Clanul Egiptean, Clanul Irlandez, Clanul Romaneasc , Clanul European si Nomazii Americani.
 Cand orolgiul a afisat ora 5:00 toti vampirii au inceput sa intre in castel. Eu am imprumutat mirosul lui Edward si m-am alaturat familiei mele. Mergand pe coridoarele uriase m-am gandit ca ar trebui sa predau cartile.
 N-am indepartat , subtil, de grupul meu si am incepu sa alerg spre usa bibliotecii. Ajuns am aruncat privirile inauntru. Sute de vampiri au impanzit zona, nu aveam nici o sansa sa intru acolo neobservat. Am lasa cartile la usa.
 M-am alaturat familiei mele, apropiindu-ma de Edward asa de tare incat m-am camuflat cu el.
 Am ajuns intr-o sala mare. In fata se aflau trei tronuri. Deasurpa era suspendat un candelabru urias din cristal. Camera era luminata de lumanari aprinse.
 Aro, Marcus si Caius au ajuns. Acestia s-au asezat pe scaunele uriase si Aro a incepu sa graiasca:
 - Bun venit! Din cate am vazut sunteti toti prezenti. V-am adunat dupa cum bine stiti , pentru a va vorbi despre criza recenta. Noi Volturii am dat drumul nou-nascutilor.
 In sala se auzeau exclamatii: "Cum?!" , "Sunteti nebuni!".
 - Stiu ca vi se pare ciudat dar cineva a furat Cartea Recenziei si Cartea Farmecelor. Am folosit niste medote cam neortodoxe, dar sper sa fie cu folos. Chiar in aces moment gardienii mei va controleaza casele. Acestia sustin ca un varcolac a patruns aici si a luat cartile dar eu nu cred, deoarece nisi o javra cu capul pe umeri nu ar face un asemenea gest care l-ar duce la moare. Deci cineva dintre voi a fost, si vom afla.
  La auzul acestor vorbe am rasuflat usurat si am realizat ca a fost o idee buna sa aduc cartile cu mine.
 - Sper sa...
 - Aro!
 Vorbele conducatorului au fost intrerupte de un vampir.
 - Am gasit cartile. Erau in fata usii arhivei.
  Aro avea o privire suspicioasa care si-o plimba printre toate clanurile de vampiri.
 - Pai dupa aceasta... intamplare voi chema nou-nascutii. Va multumesc de prezenta.
 Toate familiile de vampiri se indreptatu spre iesire.
 "A fost prea usor" zic in sinea mea.

Fratii Cullen.Capitolul 11: Invitatia

 - Totusi nu imi pot da seama cum ai reusit sa te strecori atat de bine. zice Edward uimit
 - Pai mi-a fost greu, mai ales ca am fost si atacat de catre nou-nascuti.
 - Atacat? De asta te cauta. Nu ai lasat nici vreo urma care sa ii aduca aici nu? ma intreaba fratele meu.
 - M-au gasit aici, deoarece mi-am preschimbat mirosul in varcolac tot timpul cat am fost plecat si l-am dezacticat prea tarziu cand am ajuns acasa. De asta m-au gasit. Ce ati facut cu vampirul care ne-a atacat?
 - L-am ars. zice Jasper mandru de sine.
 - Nu putem sa riscam sa se afle ca esti aici. Chiar daca ai aceste puteri. marturisi Carlisle.
 - Da. Ar mai fi ceva de spus. Am preluat puterile lui Edward. Pot citi si eu gandurile.
 - Cum? Imposibil! striga fratele meu. Ce ai facut?
 - Pai asta e consecinta intreruperii ritualului. Renesmee tu le mai ai?
 - Da, Vladimir. Dar cand am incercat sa iti citesc gandurile m-a apucat o durere ingrozitoare de cap si am renuntat.
 -  Deci de asta... grai Edward. Si sunt permanente?
 - Nu stiu. Vom afla curand.
 - Pai trebuie sa facem ceva rapid cu atacurile din Seattle. vorbi Carlisle.
 - Ei te cauta pe tine. imi spuse fratele meu.
 - Nu va faceti griji. Daca situatia se va agrava si atacurile vor continua eu ma voi predat. Nu mai pot lasa sa fie ucisi sute de oameni nevinovati numai din cauza mea.
 - Totusi e ciudat cum ai putut Volturri sa dea drumul nou-nascutilor asa de incostienti. Cred ca i-ai enervat rau. spuse Carlisle zambind.
 Conversatia a fost intrerupta de doua ciocanituri in usa. Cand Alice se duse sa deschida gasit pe presul din fata usii un plic alb.
 - De la cine e? intreba Edward.
 Alice se uita pe spatele plicului unde scria : "Familia Volturri".
 - E o convocare. marturisi ea.
 " Va invitam maine la ora 5 dimineata la castelul nostru pentru a rezolva criza recenta de care cred ca ati auzit. Toate familiie de vampiri sunt asteptate. Prezenta este oblicatorie.
 Cu respect, Aro"
 - Ce ne facem? intreba Bella.
 - Vom merge altfel am putea da de banuit. zise Edward
 - Dar eu?
 Nu puteam risca sa merg.
 - Vi si tu! imi zis fratele meu.
 Edward era nebun. Cum sa merg si eu?! Voi fi omorat inainte sa pasesc pragul castelului. Cred ca stie ce face. Am incredere in el.

Astept parerile voastre pe pagina de facebook: http://www.facebook.com/NewStoryTwilight

Fratii Cullen.Capitolul 10: Durere si Adevar

 Mandru de noul meu talent cobor in hol cu dorinta de a-mi incerca noul meu dar pe membrii familiei mele. "Cobaii" era un cuvant prea urat pentru a-i numi asa. Familia Cullen , mai putin Edward care era in bucatarie la masa, urmareau stirile locale cu privire la atacurile nou-nascutilor din Seattle. Cand am trecut pe langa ei prin cap imi "fugeau" fel de fel de ganduri: "Iar atacuri in Seattle" , "Excelent! In curand vom avea parte de o lupta daca nou-nascutii o tin tot asa cu masacrele" , "Oare ce cauta?"
 Ajuns in bucatarie ma asez pe un scaun la masa alaturi de Edward care scria ceva pe un carnetel. Vazand ca ma holbez la el isi ridica privirile si se uita fix in ochii mei. "Oare de ce se uita la mine? Cred ca s-a lovit mult mai tare la cap de cat imi imaginam! Nu imi pot explica cum a putu sa adoarma. Poate de asta se comporta asa de ciudat! Vreau sa stiu la ce se gandeste!"
 Atunci cand fratele meu a incercat sa imi "alerge" prin cap gandul lui s-a auzit in ecou. Isi citea propriul sau gand. Mintea mea era ca o oglinda pentru el. O durere groaznica de cap ne-a cuprins, o data cu aceasta incercare a lui Edward. Mai bine il avertizam daca stiam ce avea sa experimentam.
 - Ce-i cu tine? striga el furios,
 - Nimic! Tu ce ai?
 - Nu stiu! De ce m-am durut capu?
 - Pe mine ma intrebi? Habar nu am! mint eu.
 - Eu cred ca tu stii mult mai multe decat vrei sa spui. De ce ne-a atacat acel nou-nascut?
 O data ce a rostit aceste cuvinte am inmarmurit. Nu stiam ce sa fac. Va afla tot.
 - Pe mine ma intrebi?
 - Te luminez eu! Te cauta pe tine. L-am interogat dupa ce ai adormit. spuse acel cuvat ca pe ceva nefiresc.
 - Si ce ti-a zis? zic eu inghitind in sec.
 - Tot striga: "Vladimir...fura....cartile!" Ce naibii ai facut in calatoria ta?
 - Nimic. spun eu calm indreptandu-ma spre usa.
  Incercarea mea de evadare de sub interogatoriu a fost oprita de Edward care m-a apucat de mana si m-a trantit pe scaut legandu-ma cu teava de metal prin care trecea apa de la chiuveta.
  Eram in mijlocul sufrageriei si toti se uitau la mine.
  - Vorbeste! striga fratele meu furios.
  - Ce vrei sa vorbesc? Ce vrei sa stii?
  - Totul! Cine esti?
 Nu mai aveam de ce sa ma ascund. Daca fugeam acum dovedeam ca nu sunt ceea ce pare dar daca marturiseam tot dovedeam acelasi lucru, pierzandu-mi familia si toate cercetarile acumulate pana in prezent. Adio familie, adio cautari. Trebuie sa spun adevarul, sa fiu sincer.
  - Bine va zic. Sunt un crimianl, un vanator care a ucis mii de vampiri si de oameni numai din placere fara sa regret faptele si pacatele ce le-am facut de-alungul anilor. Cu ajutorul minunatului meu talent de a-mi schimba mrosul am scapat de Volturi mereu cand acestia soseau la locul faptei in cautarea vinovatului. Trebuia sa fiu mort de mai bine de 40 de ani, dar mereu am fugit si m-am ascuns. In ochii Volturilor am un trecut negru, chiar daca nu ma cunosc. De asta am fost in Italia! Pentru a fura " Cartea Recenziei" sa ma asigur ca nu-i nimic acolo despre mine si " Cartea Farmecelor" pentru a o folosi in cautarea trecutului familie mele. Cu ajutorul binecuvantarii mele practic sunt o fantoma. Afland de trecutul meu am decis sa descopar mult mai mult, dar aveam nevoie de ajutor si asa l-am gasit pe Edward. Nu aveam de gand sa va spun nimic de "cazierul" meu. Aflam tot si dupa dispaream ca si cum nu m-ati fi cunoscut.
 Toti au ramas muti de uimire.
 - Deci esti fratele lui Edward. zise Bella cu ochii atintiti spre mine.
 Chipurile lor nu aratau nici bucurie nici dispret, numai fata lui Edward era dura si rece.
 - M-ai mintit! zise fratele meu trangandu-mi un pum in maxilar.
 - Da! Si imi pare rau!
 - Ce ai fi facut daca aflam mai devreme adevarul despre tine? intreba curioasa Rosalie.
 - Pai fugeam si ma ascundeam caci credeam ca m-ati fi predat Volturilor. Dar acum m-am hotarat sa infrunt realitatea si sa imi asum pedeapsa pentru greselile ce le-am facut. Deci cand plec?
 - Unde? intreaba Carlisle mirat?
 - La Volturi! Nu ma predati?
 - Nu! Ramai! zise Edwaerd cu o voce calma. Si eu am gresit si am fost iertat. Mi s-a oferit o a doua sansa! Meriti si tu una indiferent decat ai gresit. Chiar daca intram in bucluc macar suntem toti impreuna!
  Toti membrii familiei Cullen zambira. Emmet ma elibera din stransoare si ma stranse la pieptul lui ca de piatra.
 - Va multumesc din suflet! "Chiar daca nu mai am!" imi spun eu in gand.

Va rog sa vizualizati pagina de facebook: http://www.facebook.com/NewStoryTwilight unde sunt publicate si acolo capitolele. De asemenea as dori pareri\ comentarii de la voi cu privire la capitole. Vreau sa stiu daca va place! Puteti sa le postati aici pe blog sau pe facebook.

Fratii Cullen.Capitolul 9 :Intreruperea

 Totul era gata. Cercul era desenat in mijlocul sufrageriei familiei Cullen. Pentagrama din interior arata perfect. Lumanarile aprinse iti dadeau senzatia ca te aflii intr-o scena dintr-un film de groaza. Eu m-am asezat pe un colt al pentagramei , Edward pe cel opus iar Renesmee in centru.
 Conform ritualului micuta trebuia sa isi puna o mana pe capul meu iar cealalta mana pe crestetul fratelui meu. Timp de cateva minute ma simteam normal, iar apoi o energie puternica ma cuprinse pe nepregatite. Mi se scurgea prin trup. Vedeam orice amintire a fratelui meu si a mea. Cred ca si el vedea la fel. Parca puteam sa le ating.
 Toti trei eram in transa. Vedeam ce se petrece in jurul meu dar nu ma puteam concetra la absolut nimic inafara de magia care ma cuprinse. Mintea mea era purtata de amitirile mele si ale lui Edward. Acum am inteles de ce aveam nevoie de Renesmee. Ce faceam noi era ca un circuit. Mezina era si "bateria" si "cablul" care ne lega pe mine si pe Edward. Imi placea aceasta senzatie. Atata putere in corpul meu. Pacat ca va durea prea putin pentru a o putea savura pe toata.
 Mare parte din amintiri imi ilustrau copilaria fratelui meu. La un momentdat l-am vazut pe Aro in fata patutului lui Edward. Ce legatura avea Aro? Ce cauta el acolo?
 Sirul intrebarilor mele a fost intrerupt de catre zgomotul facut de fereastra sparta din spatele nostru. Era un nou-nascut. Furios se indrepta cu viteza spre noi. Eram imobilizat, nu ma puteam misca. Inca era in cursul ritualului. "Daca ritualul este intrerupt vor aparea consecinte" acestea au fost cuvintele care mi-au aparut in minte in timp ce il simteam pe musafirul nostru apropiindu-se cu viteza catre noi.
 Vampirul o lovi cu putere pe Renesmee iar apoi pe mine. Impactul lovirii m-a facut sa aterizez pe pianul lui Edward si sa il fac bucati. Am inceput sa ametesc. Tot ce am vazut a fost vampirul care se indrepta spre fratele meu care era in picioare gata de lupta. S-a putut descatusa de vraja. Am inchis ochii si nu am mai vazut nimic.
 Visam... Totul era negru imprejur. Dintr-o data apar niste ferestre ale amintirilor mele. Una dintre ele infatisau prima vanatoare de oameni din Romania. Cand am ucis prima data un romana si i-am baut sangele. Eram un nou-nascut si pofta de sange se agrava pe zi ce trecea. Devea tot mai intensa.
 Amintirea mi-a fost intrerupta de niste voci. " Se va face bine?" "Cum a putut sa adoarma?" "Oare doarme?"
 Am deschis ochii brusc. Familia Cullen a incercuit patul pe care m-a asezat.
 -  Ce s-a intamplat?  intreb eu cu o durere de cap groaznica.
 -  Nu stim! zice Carlisle uitandu-se fix la mine.
 "Si-a revenit" Oare cine vorbeste?
 - Sosotiti ceva?
 - Nu! raspunsera  toti in cor uitandu-se la mine speriati.
 - Am nevoie de o gura de aer!
 - Sigur esti bine? ma intreaba Edward grijuliu
 - Da! Am nevoie de o plimbare scurta!
 "Oare e bine?"
 Era enervant! Auzeam voci!
 Am urcat scarile la mine in camera sa ma linistesc putin. Ce s-a intampla? Cum am adormit? De ce aud voci?
 Un paragraf din cartea deschisa mi-a atras atentia si mi-a raspuns la toate intrebarile mele.
" Daca ritualul este intrerupt unul dintre vampir va experimenta somnul si va prelua puterile celorlati supusi ai ritualului. Acestea pot fi secundare sau permanente. Daca sunt secundare vor disparea la urmatoare luna plina de la facerea ritualului."
 - Perfect! imi zic eu victorios. De acum am sa abuz cat pot de aceste noi puteri!
 Exact de ce aveam nevoie!

Daca va place puteti vizualiza si pagina de Facebook: http://www.facebook.com/NewStoryTwilight?ref=ts

Fratii Cullen.Capitolul 8: Ritualul

Nimic! Zic eu innocent acoperind cartea cu ruscacul.

 -Ce imi ascunzi? Zice Edward calm

 - Pai.. “Gandeste repede” imi zic eu. Mi am luat ceva de lecturat cand am venit inapoi acasa din Romania. Ma plictiseam pe avion.

 -Aha...si ce citesti?

  -“Contele Dracula” si “Contele de monte cristo”

 - Interesant...

 - Da ma pasioneaza

 -I-ai daruit un breloc frumos lui Alice...

 -Imi cer scuze, nu puteam s-o refuz

 -E in regula! Stiu cum este ea. Merci oricum de cadou.

 - Cu placere! Unde e Renesmee?

 - Jos, se uita la televizor. De ce intrebi?

 - Ma gandeam ca a plecat si ea la vanatoare.

 - Nu este ea cu vantoarea. In plus vroia sa petreaca ceva timp cu mine si cu tine. Ai aflat ceva folositor in Romania?

 -Nu prea. Mint eu

 -Totusi de ce Romania?

 - Pai dosarul a stat cu mine acolo 50 de ani. Credeam ca a fost posibil sa pierd ceva din neatentie si ca poate am sa gasesc vreo urma, dar se pare ca nu sunt un detectiv bun.

 - Vom gasi noi ceva. Mirosi a caine. Spuse Edward inspirand adanc si instrambandu-se. Nu ti ai schimbat mirosu caci mirosi si a vampir si a potaie. Ce s-a intamplat?

- M-am ciocnit de un varcolac cand ma apropiam de casa

- Cum arata?

 - Inalt, musculos, tuns scurt si cu parul brunet.

 - Jacob

 - Il stii?

 - Da un vechi “amic”.

 - Ce a facut?

 -  Nimic. Zice indreptandu-se spre usa.

 Deci asa inca un secret. Nu-i nimic alfu eu.

 Edward pleca in Seattle sa cerceteze niste atacuri a unor nou-nascut. Noii mei “prieteni” din Italia. Se pare ca Volturii mi-au prins urma si le-au dat drumul din lesa. Bine ca sunt in singuranta si ca nu dau nimic de banuit.

 Eram singur cu Renesmee. Acum puteam afisa ce am afla. In sufragerie micuta se juca cu o papusa mare daruita de ziua ei de catre Carlisle si Esmee.

 - Frumoasa papusa !

  -Multumesc Vladimir! Ma bucur ca te-ai intors

 - Si eu. Imi era dor sa petrecem mai mult timp impreuna.

  - Ai mai aflat ceva?

 - Nimic important. Spune eu punand cele doua carti pe masa

 Ochii micutei ramasera uluiti de ce vazura

-  Incredibil! Dar cum ai reusit?

-  Secret! Le-am “imprumutat” dar sa nu mai zici la nimeni. OK?

-  Ok.

-  Deci incepem lectura?

-   Da! Spuse mezina incantata

Am deschis volumul. Erau multe incantatii stravechi. Micuta dadea pagina cu pagina uluita de ceea ce vedea. Parca era vrajita

-Am gasit! Striga ea entuziasmata

- Perfect! Acum hai sa vedem ce trebuie sa face. “ Formati un cerc. Cele doua persoane supuse ritualului trebuie sa stea jos iar cel care incanteaza sa stea in picioare punand o mana pe un crestet al supusului si o mana pe celalalt. Incantatorul trebuie sa isi concentreze puterrea asupra celor doua persoane. Ritualul trebuie facu la lumina lunii pline si nu trebuie deranjat , deoarece pot aparea consecinte.”

 - E usor! Spuse mezina

 - Da! Dar cum il convingem pe fratele meu?

 - Credema ca ar face orice sa afle mai mult. Cat ai fost plecat se plimba prin toata casa de nerabdare sa apari.

- Cand se intoarce?

 -Pai..

 Vorbele lui Renesmee au fost intrerupte de sunetul usii. Edward a venit.

-  Salut! Ce faceti?

-  Bine studiam ceva. Zic eu mandru de rezultatul descoperit

-  Ceva extrem de folositor. Afirma Renesmee

-  Perfect! Eu nu am gasit nimic in Seattle. Am interogat un nou-nascut , tot pomenea ceva de un varcolac.

“Vinovat” imi ziceam in gand.

-  O puslama! Spuse micuta razand

-   Pai am gasit un ritual de combinare a puterilor. Cu ajutorul talentului tau si al lui Renesmee putem intran in subconstientul meu si al tau.

-   Mi se pare periculos! Recunoscu Edward

-    Nu ai de ce sa iti faci griji. Am gasit o cale si tu ii dai cu piciorul?

-    Ok o facem. Dar cand?

-     La miezul nopti. Adica peste o ora.